Cum scrii Правда în română. Reportajele „Scânteii” după abdicarea Regelui Mihai

La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I era forțat să abdice. Guvernul, condus deja de Petru Groza, sub tutelă sovietică, proclama Republica Populară Română. Se instaura, oficial, dictatură comunistă în țară. Urmau, pentru foarte mulți, ani de teroare și prigoană.

Evenimentul nu avea cum să nu fie exploatat de redactorii Scânteii, „organul central al Partidului Comunist Român”. Redăm câteva pasaje ale ediției din 2 ianuarie 1948:

Mesaj solemn

În mesagiul adresat poporului în noaptea de Anul Nou prin posturile noastre de radio, Excelența Sa C. I. Parhon, vorbind în numele Prezidiului provizoriu al R.P.R. a spus: „Mărețe înfăptuiri ne așteaptă pe toți în anul ce vine! Nici o piedică nu mai stă acum în calea desvoltării depline a democrației noastre populare.  Totul depinde acum numai de munca și destoinicia noastră, de iubirea noastră față de popor și de Republica noastră Populară, de devotamentul fiecăruia pentru propășirea Țării.” […]

*

Pe străzi și în piețele publice, manifestațiile au luat caracterul unor mari serbări populare

În sunetele fanfarelor muncitorești și a muzicilor militare, muncitori, ostași, elevi, studenți, ofițeri, femei, tineri și bătrâni, au încins dela un capăt la altul al țării hora libertății. La început erau puțini oameni în piață. Unii făceau cumpărături, alții treceau întâmplător pe acolo. Așa cum trecea și Ileana Tănăsoiu. Avea în mână un pachet de sorcove colorate, pantofii sparți. Parcă o îndemna însă cineva să rămână. Ce i-o fi venit, nu se știe, dar s-a lăsat pe marginea unei gherete și a așteptat.

Întâi a sosit fanfara U.C.B. și un grup de muncitori dela Laromet. Pe urmă svonul s-a întins repede. Nici nu sosise cealaltă fanfară militară că piața se umpluse de oameni. Curând, melodiile vii au început să însuflețească oamenii. În pauze, grupuri, grupuri discutau aprins. Piața Bucureștii Noi devenise neîncăpătoare. Uralele înfierbântau oamenii: „Trăiască Republica Populară Română!”

Apoi a început muzica. Oamenii au început să se prindă în hore și sârbe și de acum țin’te. Săreau prin ape și noroi, cântau și strigau. Parcă izbucnea din ei o dorință veche, arzătoare, care mocnea îi ei de zeci și zeci de ani. Am văzut în joc femei cu pachete, bătrâni veniți întâmplător, soldați și tineri cuprinși de același entuziasm, trăind aceleași clipe de  voie bună.

Ileana Tănăsoiu, cu mâinile goale, se uita și ea mirată. Nu-i mai rămăsese nicio sorcovă. Pe toate le vânduse în câteva minute. „Republica e a noastră, a muncitorilor și țăranilor. Noi am făcut-o și pentru a o apăra nu vom avea odihnă.” Cuvintele acestea le-a rostit un moșneag de vreo 60 de ani, prins în mijlocul unei hore. Apoi l-am văzut plângând de bucurie. Oamenii Griviței și-au spus cuvântul și cuvântul lor este al tuturor cetățenilor țării. „Înainte, pentru consolidarea Republicii Populare Române!”

La Gara de Nord. Puțini la început, pe urmă din ce în ce mai mulți, ca picurii ploii ce cădea tot mai repede, s-au strâns în fața Gării de Nord bărbați, femei, bătrâni și tineri. Pe la orele 3 credeai că au să se înăbușe cu totul. Zarvă, învălmășeală de nu te mai găsești om cu om. Râd, vorbesc, dar mai ales cântă. S-adună apoi în grupuri de câte 20-30 la un loc.

„Mă tovarășe, mi se pare că te cunosc. Nu ești de la Direcția Aprovizionării?”

– Nu, eu lucrez la T.C. 11. Păi, hai atunci să-i dăm drumul: „Trăiască Republica!” Iac-un obstacol mai puțin tovarășe. „Sculați voi oropsiți…” Cuvintele Internaționalei se răspândesc dela un grup la altul. Iar lozoncile nu mai contenesc. Se rostesc tare, fără pauză între ele: „Trăiască Republica Populară Română!” „Armata Republicii”, strigă un soldat de la Aero-transmisiuni și doi elevi ai școalei de subofițeri sanitari. Entuziasmul crește. Lumea se înfierbântă. Sunt înainte de lucru. Dar pentru toți e sărbătoare.

În Piața Palatului… Acolo… Acolo în fața Palatului în care uneltea camarila monarhistă împotriva poporului. Acolo entuziasmul și bucuria acestui popor, acum pe deplin eliberat, au țâșnit și mai năvalnice.

IAȘI. Vestea abdicării regelui și proclamația guvernului prin care anunța poporului constituirea Republicii Populare Române, a fost întâmpinată cu bucurie, în seara zilei de 30 decembrie, de cetățenii Iașului, care s-au strâns în jurul megafoanelor de radio și la redacțiile ziarelor.

Azi dimineața la orele 8, pe Stadionul Sportiv Copou, ostașii, subofițerii și ofițerii unităților militare din Iași, într-un entuziasm de nedescris, au depus jurământul de credință pentru Republică și popor.

PITEȘTI. Orașul Pitești a primit cu entuziasm vestea proclamării Republicii Populare Române în țara noastră. Încă de dimineață, coloane nesfârșite de muncitori și funcționari, cu corurile în frunte, s-au îndreptat  spre sala Teatrului Comunal, unde a avut loc un însuflețit meeting. […] La sfârșitul meetingului participanții au manifestat pe strada principală a orașului. În același timp a avut loc un meeting și la Curtea de Argeș.

BACĂU (prin telefon). Într-o atmosferă de entuziasm general, a fost sărbătorită azi, în orașul nostru, nașterea Republicii Populare Române. În fața prefecturii, în prezența a peste cinci mii de muncitori, intelectuali, ostași, ofițeri și subofițeri, a avut loc un mare meeting, la care au vorbit: tov. Constantin Cârciumaru și tov. prefect Dionisie Ionescu.

BUZĂU. În prezența a 6000 de cetățeni și a armatei, a avut loc un grandios meeting în fața Primăriei, pentru sărbătorirea proclamării Republicii Populare Române.

CARACAL. În ziua de 31 Decembrie, au fost organizate în județul Romanați, mari meetinguri în cadrul cărora cetățenii au manifestat pentru Republica Populară Română.

Asemenea manifestații au mai avu loc la Tulcea, Oradea, Călărași, Constanța, Galați, Sibiu, Craiova, T. Măgurele, Mediaș, Brașov, Ploiești, Focșani, Cluj, etc.

*

Comunicatele Patriarhiei

Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române comunică eparhiilor și parohiilor ortodoxe din țară următoarele:

În urma abdicării regelui Mihai I și până la dispozițiunile definitive ale Sf. Sinod, la toate formulele de pomenire a capului Statului, în rugăciuni și ectenii, se vor întrebuința cuvintele „Înaltul prezidium al Republicii Populare Române”.

Ministerul Cultelor invită de asemenea toate celelalte culte și asociațiuni religioase să se conforme în acest sens.

Sfânta Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române comunică tuturor eparhiilor și parohiilor din Țară următoarele:

1. Tot personalul clerical, cântăreți și funcționari bisericești, vor depune noul jurământ până în seara zilei de 2 ianuarie 1948. Preoții și diaconii vor depune jurământul în fața protoiereilor respectivi sau la sediul celei mai apropiate protoeierii; cântăreții în fața preoților parohi iar funcționarii bisericești în fața șefului ierarhic respectiv.

2. La troparul „Mântuiește Doamne poporul Tău ”, se va folosi formula veche „biruință bine-credincioșilor creștini”.

*

PARIS (RADOR).  Printre primele comentarii ale presei franceze în legătură cu proclamarea Republicii Populare Române, Agenția France Presse transmite următorul comentariu al ziarului L’Humanité: „Cum să nu salutăm cu emoție nașterea celei mai tinere republici din Europa? Francezii văd în aceasta un îndoit prilej de satisfacție: în primul rând, mersul înainte, spre tot mai multă democrație, al unui popor care a fost prin tradiție unul din amicii cei mai siguri ai Franței; în al doilea rând, progresul unui regim popular care este admirat de muncitorii din țara noastră.”

*

EDITORIAL: Dela monarhia burghezo-moșierească la Republica Populară

[…] Cu câte minciuni, cu câte nerozii n-au împuiat regimurile „istorice” capul celor ce muncesc și îndeosebi a celor tineri, pentru a face din rege un idol în fața căruia să te închini orbește iar din monarhie o instituție socotită „sfântă”.

Și aveau tot interesul s-o facă. Partidele reacționare veneau și plecau, dar monarhia rămânea și odată cu ea rămânea neatinsă și puterea moșierilor, fabricanților și bancherilor. Regii înșiși veneau și dispăreau desamăgind fiecare speranțele puse în ei de partea înapoiată a poporului. Dar monarhia rămânea scut și chezășie a exploatării și asupririi.

Numai comuniștii au spus adevărul, numai ei au lămurit masselor caracterul reacționar al monarhiei, numai ei au smuls masca de pe obrazul ei hâd.

[…] România este Republică Populară. Din rândurile poporului muncitor, niciun regret nu însoțește abdicarea ultimului rege al României. Cei 81 de ani de domnie a Hohenzollernilor, ani de sărăcie, robie, ani de cufundare a poporului român în nenorociri și dezastre din ce în ce mai mari, au discreditat din temelie nu numai pe fiecare din cei 4 regi care s-au perindat la tronul României, nu numai dinastia germană ultra-reacționară, ci însuși „principiul monarhic”.

[…] Istoria monarhiei este istoria prigonirii vechei mișcări socialiste, a aruncării în ilegalitate a partidului clasei muncitoare – Partidul Comunist Român – istoria lui 13 Decembrie, a Lupenilor, a Griviței, a lui 24 Februarie. Istoria monarhiei este istoria nesocotirii sistematice a voinței poporului, istoria instaurării unor regimuri din ce în ce mai reacționare, istoria alunecării spre fascism. […] Drumul acesta a fost totodată drumul aservirii României imperialismului apusean.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *